Paul Mateescu

Cititoarele mele fidele care incap pe degetele de la semnul victoriei ma intreaba care este urmatorul pas.

Pai urmatorul pas ar fi sa ma tin de cuvant, si anume sa ma apuc sa detectez probleme, sa le descriu si sa dau solutii paulesciene, constructive si nemaivazute la ele.

Toate bune si frumoase, numai ca intre timp s-a intamplat ca Universul, inconstientul colectiv, energia atotputernica inconjuratoare sau cum vreti sa ii spuneti, ma rog, ceea ce ne deosebeste de o simulare atee pe un calculator urias, a crezut de cuviinta sa imi scoata in cale numai tampitzi si numai situatii in care ajung sa cred ca sunt singura fiintza purtatoare de neuroni functionali si exersatzi pe o raza de catziva metri imprejurul locatziei respective.

Asa ca acum stau si ma gandesc daca nu cumva trebuie sa imi dau drumul la toate comentariile care imi plutesc prin minte si care ar transforma acest fost-viitor-blog intr-unul de o suta de ori mai acid si mai greu de digerat decat varianta anterioara. Sau poate sa fac o sectiune speciala in care sa imi deversez toate astea? Pana la urma, sesizarea cretinismului inconjurator este si ea o forma de discernamant, si discernamantul este ceea ce ma lupt eu sa re-instaurez pe planeta asta, in ciuda reclamelor, modei, politicii, corectitudinii politice si a altor gogoritze inventate cu scopul de a transforma cea mai nobila fiintza de pe Terra intr-o specie de rumegatoare care au orgasme la auzul cititoarelor de coduri de bare de la casele de marcat, si care sunt in stare sa se lupte pentru si sa voteze niste vome solidificate.

Deeeeeci, quo vadis?

Ce s-a intamplat de fapt:

Intr-o buna zi, am scris un post in care atrageam atentia asupra a doua petitii online destinate unor probleme extrem de importante pentru Romania. Titlul in sine era destul de socant si il scrisesem intentionat astfel, pentru a provoca citirea articolului si, implicit, semnarea petitiilor (la publicarea oricarui post pe blog, in mod automat aparea un tweet).

Spre surpriza mea, am vazut ca nimeni nu a fost interesat de articolul in sine. Blazarea si lavarea pe creier mi s-au parut revoltatoare, ca urmare am mai scris un post in care imi exprimam iritarea a-propos de inertia si dezinteresul concetatenilor mei cu prezenta pe internet. In acel post dadeam drept exemplu pe vreo doua dintre “celebritatile” mioritice si eram ironic la adresa lor si a celor care simt nevoia totalmente nefondata de a-i venera pe acestia.

Dupa numai cateva minute, ma trezesc cu un comentariu de la unul dintre cei doi. Numele nu are nicio importanta, este un personaj bizar cu o psihologie borderline patologica, permanent iritat si iritant, cu complexele si lipsa de alonja specifice unui provincial. Cat de lipsit de ocupatie trebuie sa fii si cat de important trebuie sa te crezi ca sa setezi diverse softuri pentru a supraveghea permanent daca si cine spune ceva despre tine pe net ???

A urmat un schimb penibil de mesaje, micutzul fiind urmat instantaneu si de un inchinator la el care imi spunea ca o sa fac trafic de pe urma ipochimenului care vezi-Doamne a atras atentia asupra mea. Provincialul era foarte obraznic (nu imi explic de ce, pe mine nu ma impresioneaza absolut deloc faptul ca este citit de o gramada de romani, cata vreme nu isi foloseste popularitatea la nimic practic si constructiv). Mi-am adus aminte ulterior ca si altii au intrat in inutile polemici cu maruntzelul si ca acesta are obiceiuri ciudate, cum ar fi acela de a comenta despre el insusi sub alte identitati, pe diverse site-uri. Nu mai spun de ticuri verbale usor de recunoscut presarate peste tot pe unde hoinareste pe net (cred ca are mult timp la dispozitie), de genul “nu imi inchipuiam ca este asa de greu de priceput” si alte tupeisme marunte de provincie (imi cer scuze pentru ca repet cuvintele provincie si provincial; este adevarat ca am cunoscut oameni absolut remarcabili care nu traiesc in Bucuresti, dar nu e mai putin adevarat ca exista o latura micutza, mizera si de jos nivel care este prezenta in multi altii).

Cel mai mult m-a infuriat ingustimea de minte a acestor doi . Pur si simplu nu intelegeau ca pe mine nu ma intereseaza traficul in sine, ma interesa numai sa atrag atentia asupra acelor petitii. Erau blocati pe ideea de trafic si atat (se pare ca pentru tinerele vlastare ale societatii noastre ratacite si anomice, traficul este Sfantul Graal, celebritatea numarata in vizite pe site le aduce un sens mult-cautat vietii).

Pe cale de consecinta, am inchis un timp blogul, pentru ca nu cumva sa profit de traficul adus de micutz pe blogul meu .

Dincolo de episodul asta, aveam de ceva timp o nemultumire crescanda a-propos de site. Din pacate, a ajuns in linie cu multele bloguri-punga-pentru-vomat sau bloguri-uite-ce-nemultumit-sunt-eu. Cui foloseste sa scriu toate frustrarile? Sunt asa de inteligent daca arat ca imi dau seama de toate lucrurile aiurea din jurul meu? Oricine poate sa faca asta, insa nu ajuta nimanui.

Ar fi mult mai interesant daca, pe langa a sesiza problemele, am reusi sa gasim explicatiile lor si am propune solutii viabile. Si aici, cred ca majoritatea blogger-ilor romani tac brusc. E (relativ) usor sa faci misto de diverse lucruri, dar e mult mai greu sa gasesti motivele pentru care se intampla ceea ce se intampla si, mai presus decat toate, sa propui solutii. Este exact ce voi face in continuare.

Ce se va intampla:

- Voi reincepe sa scriu articole, insa nu cred ca vor fi blog, ci pe sistem wiki. As vrea sa scriu articole asa cum un jurnalist le-ar scrie pentru un ziar. Partea buna a-propos de wiki este ca pot fi mai bine interconectate si ca pot sa fie modificate in timp si modificarile pot fi evidentiate.

- Voi face si un blog cu diverse lucruri care nu vor ajunge vreodata articole. Acest blog nu va contine lucruri de natura personala. Insa citirea lui se va face numai pe baza de nume/parola. Voi distribui nume si parola oricui va dori, insa dava cineva va dori sa aiba acces la blog, va trebui sa faca acest minim efort. Nu mai sunt dispus sa las pe oricine sa ma citeasca si sa ma judece.

- Voi mai face un alt blog, de data aceasta de natura personala. La el vor avea acces foarte putini oameni, si probabil ca nu vor fi vreodata mai mult de zece.

Trebuie sa subliniez ca traficul in sine nu ma intereseaza absolut deloc. A scrie toate prostiile numai ca sa fiu citit mi se pare la fel cu atitudinea unei prostituate dintr-o vitrina din Amsterdam, care isi linge sfarcurile pentru a atrage atentia si a primi mai multe “vizite”. Prefer sa ajung cunoscut ca urmare a opiniilor si solutiilor oferite, nu pentru ca stiu sa invart cuvinte. De fapt, ideea centrala este sa ajut, nu sa fiu cunoscut.

Nu am o incheiere maiastra pentru acest articol. Poate pentru ca nu este un articol propriu-zis, ci mai degraba o declaratie de intentie.